miercuri, 1 februarie 2012

Bancul zilei:))

Ion vine beat într-o seară de la crâşmă şi caută motiv de cearta cu Măria. Mâncare era, Măria călcase, spălase, tot pus în ordine, aşează masa, nu îl ceartă....nici un motiv de harţă. Dintr-o dată Ion îşi aminteşte o discuţie cu Ghiţă la birt şi spune soţiei lui:
- Fă Mărie...o fi şi criza asta de vină...da’ tu eşti vinovată de sărăcia asta....
- Poi şi tot îndruji tu acolo barbate? Ci te-o apucat di ti iei aşa di mini?
- Fă Mărie...gura mică că te cârpesc eu acuma! Cum ar şi fost dacă aveai tu patru ţâţe?
- Ptiu...bre  Ioane păcătos mai vorbeşti...
- Fă Mărie..dacă aveai vreo patru ţâţe....nu mai ţineam vacă...şi făceam şi noi economie!
- Ioane...da prost mai eşti ! Poi dacă aveai tu două p..., mai ţineam noi pe Badea Vasile să ne ajuti la treabă pi lângă curte?

Eternul si fascinantul...Bubico;)

"Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor”. (Titu Maiorescu)
S-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei. Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.
În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-si cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur si copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur si copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română. I.L. Caragiale a fost, printre altele, si director al Teatrului Național din București.
De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, desi în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăsi a fost, până prin 1884 - 1885, tinta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează si calității sale de junimist si de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.
După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana., iar în 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârsitul anului 1889, Caragiale a înfiintat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea "științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.
Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale pe perioada vietii sale, însă a fost si criticat si desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească., iar piesele sale au fost jucate devenind relevante în perioada regimului communist. Chiar dacă a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influentat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuinta sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.  A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem.