‘ Fericirea este o recompensă dată
celui ce nu a căutat-o!’
Astăzi, 29 ianuarie 2012, se împlinesc 152 de ani de la
nasterea marelui dramaturg și nuvelist rus, Αнтон
Павловѝч Чѐхов - Anton
Pavlovci Cehov.(1860 - 1904). El este considerat a fi părintele nuvelei modern și ocupă un
loc primar în rândul scriitorilor care au făcut atât de faimoasă literature
rusă, în toată lumea. S-a născut într-o familie numeroasă, cu șase copii, el
fiind al treilea la părinți. Nu a fost un literat de ‘neam’, din păturile
nobilimii, ci fiu de băcan și nepot de iobag, care au reușit să-și cumpere
libertatea familiei înainte de emancipare. Astfel, s-a familiarizat de tânăr cu
realitățile vieții secolului XIX, cu care se confrunta clasa de mijloc și
țărănimea, acest fapt de stare influențându-I foarte mult scrierile, dându-le
un puternic simț obiectiv și o maturitate cultivate de timpuriu.
Din păcate, copilăria marelui scriitor a fost marcată profun
de comportamentul tatălui său, Pavel Yegorovici Cehov, care a cultivat în
memoria sa un tablou sumbru al unui fanatic religios, un tiran care și-a
terorizat familia ani întregi, aplicându-le numeroase ‘corecții’ fizice, atât
lui cât și fratilor săi mai mari, Alexandr și Nicolai. În schimb, mama sa,
Yevgeniya Yacovlevna Morozov,era o povestitoare cu un talent narativ iesit din
comun și se presupune că de la ea ar fi moștenit talentul narativ care îl va
aduce pe culmile celebrității. Tot ea este cea care l-a inițiat de la o vârstă fragedă
în tainele scrisului și cititului. La vârsta de 8 ani, Anton a urmat școala
locală, unde, surprinzător, nu s-a remarcat în mod exceptional, ci s-a
comportat ca un copil obișnuit. Mai mult rezervat decât deschis, și-a făcut o
reputație din comentariile sale critice, din farse și din poreclele pline de
umor cu care își satiriza fregvent profesorii. Adora să joace diverse roluri în
piese de teatru amatoare cu unele performanțe în cadrul teatrului provincial.
În adolescent a conceput în faza initial scurte anecdote și povestioare, ca mai
apoi să fie autorul unei piese de mari dimensiuni intitulată ‘Orfan de tată’,
pe care însă, marcat probabil de copilăria sa, a distrus-o mai târziu.
Prima situație critică cu care s-a confruntat a fost în 1875,
când tatăl său a dat faliment, pierzându-și astfel principal sursă de venit a
familiei. Amenințat cu închisoarea, acesta din urmă a plecat în căutarea unui
service la Moscova, unde frații mai mari a scriitorului, studiau la
Universitate. În timpul asta, Yevgeniya, rămasă singură cu Anton și ceilalti
copii, a pierdut casa în care locuiau, înșelată fiind de un birocrat din
împrejurimi, care posta drept prieten al familiei. Împreună cu copiii, a fost
nevoită să plece la Moscova în iulie 1876, lăsând-ul numai pe Anton în Taganrog,
să-și poarte singur de grijă și să-și termine studiile începute aici. Acest
episode al pierderii casei din copilărie, l-a marcat foarte mult, oferindu-I o
temă de meditație asupra acestor aspect sociale: ‘pierderea unei case în
folosul unui membru al clasei superioare de mijloc’, temă care va apărea în
1882 în piesa: ‘Tsvety zapozdalyie’, și mai târziu va fi abordată din nou, din
păcate în ultima sa piesă din 1904: ‘Komedia v chetyryokh deystriyakh’. Familia
sa, s-a confruntat cu dificultăți financiare foarte mari, astfel încât el a
fost nevoit să dea meditații elevilor mai mici în Tanganrog, orașul său natal.
În 1877, tatăl său și-a găsit un loc de muncă într-un depozit de haine, iar în
1879, a trecut examenele finale și s-a alăturat familiei sale la Moscova, unde
a obținut o bursa de studii la Facultatea de Medicină din cadrul Universității
din Moscova.
Primele publicații ale lui Cehov, după mutarea sa la Moscova,
au fost editate în cadrul unor reviste umoristice, pentru a-și putea asigura și
ajuta financiar familia. După absolvirea facultății în 1884, profesează în
jurul Moscovei, într-o perioadă de represiune politică în care se scălda Rusia
acelor timpuri. Dacă un scriitor în acea vreme redacta un articol critic la
adresa guvernului imperial ar fi putut fi cu ușurință deportat ca deținut în
Siberia, însă, nu era cazul lui Cehov, care, conform contemporanilor era
apolitic din toate punctele de vedere, după cum afirma și Ronald Hingley, în
lucrarea: ‘O nouă perspectivă asupra vieții lui Anton Cehov’ : “ar fi putut la
fel de bine să trăiască și pe lumă, după cum trăia în Rusia Imperială”. În
martie 1880, își publică prima piesă de teatru: ‘Strekaza’, într-o apariție
săptămânală din St.Petersburg.
În 1882, Cehov îl întâlnește pe Nicolas Leykin, propietar și
journalist a publicației comice ‘Oskolki’ – Fragmente, una din cele mai
renumite din St.Petersburg și se supune regulilor impuse de el în redactarea
articolelor, făcându-se cu această ocazie deosebit de remarcat îbtre gazetarii
timpului. Pe la 1886, a devenit un scriitor foarte cunoscut al
St.Petersburg-ului, deja publicase o colecție a articolelor sale în 1883 și
încă una intitulată ‘Pestrye rasskazy’ avea să apară în 1886. În 1887, începe
colaborarea la revista ‘Novoe Vremia’ – Timpuri noi, condusă de Alexei Suvorin,
cel care îi va fi și editor. Anii 1886-1887, au fost cei mai productivi din
cariera sa, el publicănd în acest interval: proză, lucrând la faimoasele sale
piese de teatru și continuând să scrie articole într-un stil ironic și comic.
În ciuda genialității sale, Cehov, a trbuit să se confrunte
de-alungul anilor 1880’ cu numeroase problem financiare familiar cauzate de
datoriile fraților săi mai mari, pe care el a fost nevoit să le achite. Starea
sa de sănătate a început să se detelioreze din decembrie 1884, când a început
să aibă primele semne de tuberculoză, boală ce-I va fi fatală. În vara anului
1887, datoriile și starea precară de sănătate l-au determinat să-și ia o
vacanță și să călătorească în Estul Ucrainei, vizitându-și și fostul oraș
natal, Taganrog.
Între timp, își face debutul în lumea teatrului, în toamna
anului 1887, având în premieră piesa în patru acte intitulată: ‘Ivanov’, care a
avut un succes considerabil. A continuat să scrie piese de teatru în perioada
1888-1890, piese care i-au adus faima. Din 1890, Cehov se găsea într-o stare
deprimantă, în primul rând din cauza decesului fratelui său Nicolai survolat
din cauza unei crize de tuberculoză. A abandonat un proiect de piesă la care
lucrase în continuu timp de 2 ani, fiind în această perioadă țiinta atacurilor
și ironiilor contemporanilor săi, mai ales în presa timpului. Plictisit și
deprimat, în aprilie 1890, hotărăște să viziteze Estul Siberiei, în care se
alfa lagărul de concentrare din Sakhalin, pentru a se familiariza cu anumite
aspecte ale vieții deținuților, pentru a lua diferite interviuri oficialilor și
nu în ultimul rând pentru a scire un raport asupra condițiilor de viată de
acolo, simțind nevoia unei schimbări radicale. Aceasta excursie prezenta un
real pericol chiar și pentru un om perfect sănătos, deorace implica un drum de
53 de mile peste taigaua siberiană cu trenul și încă 300 de mile în care
singurul mijloc de transport disponibil era calul. La sosire, Cehov a scris
mult despre viața ostilă și mizerabilă a imensului lagăr, luând nu mai puțin de
160 de interviuri pe zi. În octombrie s-a îmbarcat spre Odessa, ca mai apoi să
se întoarcă la Moscova, unde a introdus materialul adunat în vacanța sa în
piesele: ‘Gusev’ (1890), ‘În Exil’ (1892) și ‘Ulbiystvo’ (1895). Plictisic și
sacadat, după cum îi era firea, a continuat să călătorească în diverse locuri
toată viața, în mod special în St.Petersburg și Sudul Rusiei. Era primit peste
tot în societate cu fast, celebrat oriunde mergea cu petreceri, dar firea sa
rezervată îl făcea să rămână rece și neimpresionat la toate aceste lucruri.
În ceea ce privește viața personală sunt cunoscute publicului
aventurile sale amoroase. Prima sa iubită a fost Lydia Yavorsky, actirță de
teatru la Moscova, dar se pare că această aventură amoroasă nu a fost una
pasională. Cehov, rezervat ca de obicei, a manifestat întotdeauna o atitudine
ciudată în ceea ce privește sexul, peste care se poate adăugă și celebra lui
pasivitate, și se pare că el era ferm convins de faptul că o activitate sexuală
în exces, neînfrânată ar fi dus într-un final la senilitate. Cu toate acestea,
de-alungul anilor 1890’ au existat mai multe femei în viața sa privata, printre
care și Lydia Mizinov, o prietenă de-a surorii sale, de asemenea scriitoare,
care era îndrăgostită de el, deși era căsătorită. Până la urmă ea și-a
îndreptat atenția către prietenul lui, scriitorul ucrainean Ignatius Potapenko,
de asemenea căsătorit.
În 1901, la presiunile iubitei sale de atunci Olga
Leornadovna Knipper, actriță la teatrul de Artă a Moscovei, hotărăște să se
căsătorească, schimbul de jurăminte având loc la Moscova. Datorită stării
precare de sănătate, doctorul său a considerat drept dezastru această
căsătorie. În timpul cât au fost căsătoriți, cei doi au locuit mai mult separat
decât împreună, ea continuând să joace la teatru în Moscova, iar el contiunuând
să rămână în sud. Olga obișnuia să-I scrie fregvent scrisori din Moscova
descriind aventurile amoroase ale colegilor să-I, mai mult pentru a-l face
gelos, dar el, conform caracterului sau plin de pasivitate, găsea tot timpul
pretexte pentru a nu o vizita.
În mai, Cehov părăsește Rusia împreună cu Olga, la sfatul
medicului care l-a trimis la tratament în Germania la Bandenweiler. Deși în
luna iunie sănătatea sa părea a se îmbunătăți, a suferit două atacuri
consecutive de cord pe 29, respectiv 30 iunie, în urma cărora a decedat, pe 2
iulie 1904. Trupul lui a fost adus în Rusia, unde s-au ținut și ceremoniile
funerare.
Influența lui Cehov asupra literaturii moderne a fost imensă.
Printre inovațiile sale se numără: accentul asupra caracterului, dispoziției și
sentimentele personajelor și nu pe acțiune în sine, stilul impresionist de
expunere a convingerilor sale și mai ales desprinderea din tiparul
tradiționalist care domina literatura vremii. Altfel spus, marele scriitot a
fost un adevărat pionier și promotori al literaturii moderne, un genuia a cărui
amprentă va rămane asupra următoarelor generații de scriitori din întreaga
lume.
Opera
1. Teatru
·
1881:
Platonov sau Piesa fără titlu;
·
1886:
Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
·
1887:
Cântecul lebedei piesă într-un act;
·
1887:
Ivanov ("Иванов");
·
1888:
Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii")-comedie într-un act;
·
1888/1889?
Cererea în căsătorie ("Предложение");
·
1889
Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
·
1889:
Nunta ("Свадьба");
·
1889
Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
·
1891:
Jubileul ("Юбилей");
·
1896:
Pescărușul ("Чайка");
·
1897:
Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
·
1901:
Trei surori ("Три сестры");
·
1904:
Livada cu vișini ("Вишнёвый сад").
2. Povestiri
·
1883:
Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
·
1883:
Grasul și slabul;
·
1884:
Stridiile ("Устрицы");
·
1884:
Cameleonul ("Хамелеон");
·
1884:
Masca ("Маска");
·
1885:
Vânătorii ("Егерь");
·
1885:
Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
·
1886:
Grișa ("Гриша");
·
1887:
Acasă ("Дома");
·
1887:
Sirena ("Сирена");
·
1887:
Kaștanka ("Каштанка");
·
1888:
Stepa ("Степь");
·
1892:
Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
·
1894:
Călugărul negru ("Чёрный монах");
·
1894:
Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
·
1895:
Ordinul Anna ("Анна на шее");
·
1896:
Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
·
1897:
Mujicii ("Мужики");
·
1898:
Omul în carapace ("Человек в футляре");
·
1899:
Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
·
1902:
Arhiereul ("Архиерей");
·
1903:
Logodnica ("Невеста")
3. Nuvele
·
1884:
"Dramă la vânătoare";
·
1888:
"Stepa" („Степь“);
·
1891:
"Un duel" („Дуэль“);
·
1895:
"Trei ani" („Три года“);
·
1896:
"Viața mea" („Моя жизнь“).
4.Schițe umoristice
·
1884:
Povestirile Melpomenei;
·
1886:
Povestiri pestrițe.
·
1904:
Livada cu vișini ("Вишнёвый сад").
5. Sintagme celebre
- ‘Darul din dragoste
nu e neapărat unul scump, ci are o valoare simbolică, el împachetând de fapt
sentimente’
- ‘Moartea este
îngrozitoare, dar ar fi și mai îngrozitoare conștiința ca vei trăi de-a pururi
și nu vei muri niciodată’
- ‘Universitatea
dezvoltă toate aptitudinile, inclusiv prostia’
- ‘Dragostea arată
omului cum ar trebui să fie’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu